Copilul

Copilul  se trezi din Soare
Intr-un plânset de dor
Ochii şi-a deschis spre lumea
în care Tatăl l-a trimis pe-un nor
Să îşi aştearnă visul.
Ca printr-un act co-creator
Sa-si implinească un decor
In care El s-aprindă viaţa-n
 Thoth si să se facă armonie
Ca lumina din Soare
s-o coboare pe Pământ.

Copiii ştiu şi simt şi văd,
De când vin aici ei plâng.
Plâng de foame, plang de dor
Căci  sunt seva Cerurilor.
Au venit în ajutor, au ales ca
pe umerii lor ei să care un popor.

Doamne-ajută-i să nu uite,
Îngerii să le cuvânte
Să-i aline, să-i hrănească
Cu a Ta mană cerească.

Toţi avem copilu-n noi
Chiar de ne simtim cam goi
El surâde lăcrimând
Si ne mângâie prea blând
Retrezindu-ne-ntr-un simţământ
Fulgerător, din Legământ.

Copilul să-l îmbrătişam
Si cu drag sa îl primim,
Bucuroşi să-l recunoastem,
În Adevăr să il urmăm.
Ca- ntr-o emoţie primordială
sa-l simtim zâmbind pe chipuri
si în inimi sa-l traim,
El ne-nvaţă să iubim..