Solidele platonice

Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă  există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si pentru dezbateri. 

Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice şi descriu, fizic, volumele  cuprinse de aceste modele.

        Termenul “platonic” face referire la omul de stiinţă şi filozoful Platon şi la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. În această lucrare, Platon, foloseşte ca instrument o metaforă, pentru a descrie o cosmologie universală, bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei. Totuşi, se pare că aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. În casetele de sticlă se află, executate cu fineţe, modele ce datează de 3.000 de ani, modele ale formelor despre care se vorbeşte în Timaeus.

       Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ 1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod foarte evident, indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a “cărămizilor” Creaţiei.

Toate fiinţele create au o serie de coduri fundamentale care le permite să vibreze în acord cu modelul în care ele sunt integrate. Primul gen de coduri sunt punctele, care sunt unidimensionale. Apoi cele bidimensionale, simbolurile. Acestea variază de la formele de bază (linie, cerc, triunghi, pătrat) la unele mult mai complexe. Al treilea set, la care ne vom opri, sunt formele tridimensionale, iar aici prezentăm primele 5 forme perfecte numite Solidele Platonice. Proiecţiile lor orizontale se regăsesc în Matricea Metatronică şi fac parte din ADN-ul Uman Divin.

        Un solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colţurile. Din punct de vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:  

TETRAEDRUL
Are 4 feţe, 6 muchii şi 4 vârfuri



HEXAEDRUL
Sau cubul. Are 6 feţe, 12 muchii şi 8 vârfuri. Acesta conţine Matricea Metatronică sau câmpul Merkabah format din două tetraedre îmbinate.



OCTAEDRUL
Are 8 feţe, 12 muchii şi 6 vârfuri. Pe forma lui se bazează sistemul energetic polar al Piramidei.



ICOSAEDRUL
Are 20 de feţe, 30 de muchii şi 12 vârtfuri.



DODECAEDRUL
Are 12 feţe, 30 de muchii şi 20 de vârfuri.



Steaua Tetraedrică sau vehiculul Merkabah