Ecou

Copiii Luminii se caută-n bezna amintirilor
Ei secera-ntunericul cu sabia martirilor
Ei trec printre stanci ca apele muntilor
Si-nfloresc viata din vidul noroaielor.
Se-aduna-n cerc in jurul Focului
Si striga-ntrun glas la ceru-nstelat
Suflete gemene din infinitul locului
Sa se-ntregeasca in lupta, la sfarsit de veac.
Luna ii priveste si duios ingana
Traseul hartilor ingropate-n trecut
In codrii de taina, ai Daciei scut.
Preamariti sunt ei, ostasi nemuritori
Ce-n venele padurilor vegheaza comori.
Neobositi sunt ei, caci nu depind de timp
Din spatiul sacru,vesnic ne-amintesc
De pulsul inimii pamantului, vibrand in spatiul cel celest.
S-au adunat aici, acum,
Razboinici ai luminii
Ce-aduc mariri si dragi cununi
Creatiei, Iubirii.
Tuneluri mari ei au sapat
In tainicul eter si-n planuri
Si-n dimensiuni s-au inaltat
Unind Cerul de Pamant.
De pretutindeni ei se-aud
Rasuna-n gand si in cuvant.