INTROspectie

Sunt patru intr-o noua stare. 4 glasuri de chemare, 4 gânduri liniare 4 forme în manifestare. Curg repede și ma clădesc, zbor cât mai sus si ma trezesc

 în flacari vii ce ma-ntregesc, în eliberarea totala de sub sclavia mentala, cea penala...

Sufletele sa fie eliberate, libere și infinite,retrezite si neobosite,respectate si

neatinse de umbra răului..asta se vrea: ca lumina sa înlocuiască noaptea

și viata adevărata sa învingă moartea, la fel cum iubirea învinge o planeta intreaga răzvrătita și ametita de betia apocalipsei și a orbirii triste.

Sabia de foc sa taie-n calea noastră valurile necunoscutului și ale frigului

pentru a vindeca și reface ADN-ul universului, ce fu vânat si atacat de înșelători.

Ce chiori...ei vor sa vada tot si vad in felul lor..ca la televizor, dar printr-un nor artificial și gol ce produce o cauza pierduta, sau poate dorința innascuta de a fi si asupra lor, cineva păzitor și atoate știutor. Ochiul divin se departeaza de la cei care l-ar scoate oricând din orbita universal galactica,doar ptr a privi macar o data prin el ceea ce nu pot ei sa vadă. Un ochi care nu vede prin inima e asemenea unui ochi de pamant ce înghite în calea lui orice prinde, in vartejul de namol ce-i arata drumul spre tunelul din întuneric. E ochiul lui big brother de judecat? big brother uitat de tatic, ptr ca ala mic e mai peltic de la palmele fratelui lui.

 Frustrarea n-are limite ptr niste bieti frati abatuti din cale si amagiti de altii ca ei in vale. Sunt așteptați, iertati si mereu regretati de cei care le-au fost tati, mame si frati intergalacti.

 Ei au uitat,si s-au predat unei cauze pierdute, de mult timp vândute, unui timp uitat si îngustat, de schelete dezgropat.

 Lumina si iubirea nu vor pieri nicicând, indiferent cati ca voi vin si fac rau acestui pământ. Voi sunteti efemeri pe când EL e infinit si sfânt.

 Cântarea ingereasca si hora romanească, strigatul din varf de munte al dacului liber și-mputernicit, sa va trezească, sa va aline constiinta si sa va ierte în drumul realizarilor voastre în van. Căci la o dimensiune distanta, în spatele acestui caraghios paravan, si in inimile vii ce se cheamă-n ecouri de trezire, străluce în infinit si etern, un soare suprem și un pământ renascut si sfânt. Nicicând al nostru ci un viu acoperământ, ce-n caldura tatalui ne-a crescut sa fim. Si existam de-a pururi, pentru ca suntem una cu tot. Va mulțumesc si va iubesc. Iar celor ce inca nu au înțeles sau nu vor, le doresc sa fie candva iertati si salvați. De ei dumnezei ce se vor, căci de Tatal au uitat.