Copilul

Copilul  se trezi din Soare
Intr-un plânset de dor
Ochii şi-a deschis spre lumea
în care Tatăl l-a trimis pe-un nor
Să îşi aştearnă visul.
Ca printr-un act co-creator
Sa-si implinească un decor
In care El s-aprindă viaţa-n
 Thoth si să se facă armonie
Ca lumina din Soare
s-o coboare pe Pământ.

Copiii ştiu şi simt şi văd,
De când vin aici ei plâng.
Plâng de foame, plang de dor
Căci  sunt seva Cerurilor.
Au venit în ajutor, au ales ca
pe umerii lor ei să care un popor.

Doamne-ajută-i să nu uite,
Îngerii să le cuvânte
Să-i aline, să-i hrănească
Cu a Ta mană cerească.

Toţi avem copilu-n noi
Chiar de ne simtim cam goi
El surâde lăcrimând
Si ne mângâie prea blând
Retrezindu-ne-ntr-un simţământ
Fulgerător, din Legământ.

Copilul să-l îmbrătişam
Si cu drag sa îl primim,
Bucuroşi să-l recunoastem,
În Adevăr să il urmăm.
Ca- ntr-o emoţie primordială
sa-l simtim zâmbind pe chipuri
si în inimi sa-l traim,
El ne-nvaţă să iubim..

Calatorie

Spirit drag şi-Universal
Tu ne chemi din nou la mal
Ca din Marea-nvolburată
Să ieşim purtaţi pe val.

Conştiinţa eliberată şi-n atenţie trezită,
Cu Lumină inundată şi prin Inimă spălată
Mari răspunsuri îţi relevă...
Bucuroşi suntem cu Tatăl
Ce-n minuni ne poartă-n Porti,
Noi tărâmuri ni se-arată,
Când pornim sa cercetăm.
Acum în Sursă ne aflăm
Unde flacără arzând
Stăm întinşi pe două roţi
Universul ascultând.
Şi când sfere ne-am cuprins
si ciorchini ne-am asezat
In spaţiu o stea noi am aprins
Si Lumină am creeat.
Praf de stele-apoi ne-am presărat
si spre Terra am zburat
Ne-am transfigurat Pământ
si în centru-i ne-am aflat
În camere noi am pătruns
Si am deschis sertare vechi
Ni s-a rostit misterul de demult
Ce în cristale stă ascuns.
Iar in Templu era Soare
Caci Pământul cunoaştea planul Luminii
-Sursă vie de chemare.
Flori de pe Jupiter avem în braţe
Le-mprăştiem când pe cărare
Revenim...dintr-o visare.
Parfumul lor ne scaldă-n graţie
Pe raze vii, strălucitoare.

LuMIna

Luminată este Calea
Celor blânzi şi iertători,
Luminat le este drumul
Celor clari şi-ascultatori.


Luminată-ţi pare noaptea
Când priveşti mereu la Soare,
Luminat ţi-e Universul
Când i-asculţi în tine versul.


Luminos îţi este gândul
Îmbrăcat în tăcerea inimii,
Luminoasă ţi-e privirea-
Cristale vindecătoare.
Lumină îţi e trăirea-
Emoţii nemuritoare.


Luminoşi să fiţi cu toți
Voi strămoşi şi sacerdoţi,
Lumina să vă poarte-n slavă
Si iubirea-n Adevăr.
Vă-mbrăţisez cu a mea Rază
Si vă rechem în al meu dor.

Citate despre DACI

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma. Era un popor
nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi,
plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi
ruşine niciodată
(Mihai Eminescu)


Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi, vom rămâne stăpânii timpului.
(Paul Tămaş)


Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.
(W. Schiller, arheolog american)


Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer.
(R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)


Da! Acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă.
(Boris Pertos)


După cum vedem există o mare asemănare între limba geţilor şi limba latină.
(N.Densuşianu, Dacia Preistorică, pagina 677)


Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get.
(Ovidiu, Ex Ponto, 1,iv,13,v. 16-22)


Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la
vechile lor datini.
(Alecu Russo)


Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârf: limbă, haine, obiceiuri, până şi numele, nu mai
suntem moldoveni, ce romani.
(Alecu Russo)


Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se
luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.
(Bonfini)


Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea
celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o
înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a
aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba
latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldoveneasca sunt însuşi acest
grai.
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)


Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi
Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)


Şi supt acel nume [Dacia] au trăit aceste ţări, până la al doilea descălecat cu Dragoş Vodă. Şi acum mulţi ne
zic nouă, ţării noastre şi Ţării Munteneşti, streinii, Datzia, însă norodul, neamul locuitorilor nu şi-au schimbat
numele său, că tot romanus, apoi cu vremea şi îndelungate veacuri romani, apoi români până astăzi.
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)


De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte,
TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)
Afundaţi în cărţile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea.
(M. Kogălniceanu)


Sunt dac, nu sunt roman / Pe romani îi dispreţuiesc.
(B.P. Haşdeu)


Oare trebuie neapărat să ne laudăm cu toţi care ne-au cucerit?
(Oltea Predoiu, elevă în clasa a IV-a, ian.1980)


Nevinovata nenorocire de a fi produs o şcoală [Ardeleană] destul de numeroasă de romani noi, care făr a-şi
sprijini zisele cu faptele, socot că-şi trag respectul lumii asupra-şi când strigă că se trag din romani, că sunt
romani şi prin urmare cel întâiu popor din lume.
(M. Kogălniceanu)


Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat
spre eres şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii
şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag
din idolii cei vechi ai dacilor.
(D. Cantemir, capitolul despre Religia moldovenilor)


Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de
popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în
Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)


DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE
TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)


Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina că voi ungurii ne-aţi apăsat pe noi într-atâta şi ne-aţi aruncat
după cap şi jugul iobăgiei, când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât ungurii şi ce e mai mult,
suntem şi mai demult decât voi în această ţară, căci suntem rămăşitele încă a vechilor DACI.
(Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae)
Vom combate dar din toate puterile noastre direcţia falsă ce o parte din scriitorii de astăzi se încearcă a da
limbii şi literaturii.
(M. Kogălniceanu)


[La soldaţii români] Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice
pericol, poftitori de moarte (apetitus morti) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat.
(Metianus Capella)


Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam.
(Nicolae Iorga)


Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind
viaţa.
(Michelet, 1859)


Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa
puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis fulgerător. Mi-aş permite să spui că
sunt un om fericit, între constelaţii şi balsamuri.
(Tudor Arghezi, 7.4.1966)


Opreşte dacule, nu şti tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele,
a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea
brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!
(Alecu Russo)


Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice
pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric.
(Cezar Bolliac)


Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi
aceata este puterea noastră.
(Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)
(Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie.
(Alfonso X El Sabio)


(Cu ocazia intrării triumfale în Roma a lui Constantin cel Mare) s-au strâns în jurul draconilor, legaţi cu
vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi
stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample.
(Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17)


Românii despre care am mai spus că sunt daci.
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa)


Este limpede că barbarii cinstesc cu deosebire pe legislatorii şi dascălii lor, numindu-i zei...aşa cum sunt toţi
barbarii, odrisii, getii.
(Clemens din Alexandria, Covoarele, 1,15)


Zopyrion, comandantul Thraciei, în timp ce făcuse o expediţie împotriva geţilor, adunându-se pe
neaşteptate furtuni şi vijelii, a fost copleşit împreună cu întreaga armată.
(Custius Rufus, Historia Alecsandri,X,1,43)


Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale,
deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.
(Demostene, Discursuri)


Atunci...de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de
străluciri...De ce te-ai silit împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu
poate afla scăpare sub cerul liber?
(Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12)


(Dacii au) pielea rece şi umedă şi din această pricină moale, albă şi fără păr.
(Galenus)


Când zicem azi că cineva vorbeşte limba barbară, aceea nu este altceva decât limba rustică.
(Gellius)


Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul
celei mai întinse moşii...Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu
duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de
adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea
tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei!
(Horaţiu)


(Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a
învăţat morala (...), i-a instruit în ştiinţele fizicii (...), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte
popoare (...), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de
foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de
stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul
ceresc.
(Iordanes, Getica, XI, 69-70)


Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu
numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu
mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie.
(posibil citat din Getica lui Traian)
(Iulian, Cezarii,Traian,22)


(Cato:) Feriţi-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să
cadă, iar eu să mai rămân teafăr...
(Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)


"Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi stânca lui Prometeu.
(Martial, Epigr., IX, 46)


Ce să mai spunem de britani şi de germani, care locuiesc lângă ocean, sau, ca să trecem la barbari, de daci
şi sarmaţi şi sciţi dintre care neamuri cele mai multe n-au auzit până acum cuvântul Evangheliei.
(Origenes)


Tracul Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre altele şi divinaţia prin fise şi numere.
(Origenes, Philosophumena, I, 2, 22)


"Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau Latina şi Scita limbi barbare.
(O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail al III-lea, 865 en)
(Decebal), un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea.
(Plinius cel Tânăr, Epistole, VIII, 4,2)


Într-un glas se roagă ţăranii romani să-i lase a trăi cu barbarii...Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii
(geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi.
(Salvianus, De gubernitone, V, 


Geţia: este o lege a geţilor, să cânte din cythare când merg în solii.
(Theopompos, 40)


În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane, dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi
cu literatura.

(Veleius Paterculus)

DisDeDim

Tacere, se aude ploaia
In marunte inganari
Aerul se scutura
Si-n vapori se-alchimiza
Peste munti si peste zari
Ca-n fractali sa spele totul.

Apa vie Ceruri desarta
Prin a Sa imensa Poarta

Sa primim cu bucurie
Si sa incoltim de-ndata
Rodul sacru-n Legamant.
Si-nflorind in armonie
Polen sa curga prin Cuvant.
Si sa respiram Lumina...

Plange Cerul suspinand
Si in curcubeu se-asterne.

Razele au vindecat,
Sapte temple-au rasunat.
Prin vene clopotele-mi bat
Pulsul Noului Pamant.

Marea

Luntre m-am făcut pe apa
Unduind în valuri vii..
Marea-ncepe a șopti
Imnul sacru-al inimii:
Nouă glasuri din adâncuri
Ascultate-n galaxii. 


Stelele aprinse-n harta
Intră-n mare și se scaldă


Intre porțile Atlantei
Unde blânde se deșartă.
Bolta cerului deschisă
Ingerii trimiși și-arată:
Razele vindecătoare-
Egregori din noul Soare


Timpul s-a predat acum.
Un copil l-a demascat,
Tatălui i l-a cedat.
Urme șterse pe nisip,
Râsul unui prunc voinic
Oprit ca să asculte marea
Revărsând din nou chemarea.


Scoicile deschise-n cale
Perle scoase din cristale
Raclele nemuritoare
Entitățile își poartă.


Binecuvântat e Cerul
Unde carele-s purtate
Catre tinte mai inalte.
Usa este-acum deschisa.
Raspunsuri s-au facut comorile
In marea ce le-a oglindit, ca
Eternitatea să le reaștearnă.


Acum ca tainele-am aflat,
Spre alte tărâmuri să-nnotăm.
Adio timpule-ngustat!


Si-n marea vietii m-am trezit
Adusa-n valuri și lumini,


Foc pe mal eu m-am aprins.
Intre vis si realitate...
Este doar un mare vid.
!!!

Solidele platonice

Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă  există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si pentru dezbateri. 

Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice şi descriu, fizic, volumele  cuprinse de aceste modele.

        Termenul “platonic” face referire la omul de stiinţă şi filozoful Platon şi la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. În această lucrare, Platon, foloseşte ca instrument o metaforă, pentru a descrie o cosmologie universală, bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei. Totuşi, se pare că aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. În casetele de sticlă se află, executate cu fineţe, modele ce datează de 3.000 de ani, modele ale formelor despre care se vorbeşte în Timaeus.

       Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ 1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod foarte evident, indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a “cărămizilor” Creaţiei.

Toate fiinţele create au o serie de coduri fundamentale care le permite să vibreze în acord cu modelul în care ele sunt integrate. Primul gen de coduri sunt punctele, care sunt unidimensionale. Apoi cele bidimensionale, simbolurile. Acestea variază de la formele de bază (linie, cerc, triunghi, pătrat) la unele mult mai complexe. Al treilea set, la care ne vom opri, sunt formele tridimensionale, iar aici prezentăm primele 5 forme perfecte numite Solidele Platonice. Proiecţiile lor orizontale se regăsesc în Matricea Metatronică şi fac parte din ADN-ul Uman Divin.

        Un solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colţurile. Din punct de vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:  

TETRAEDRUL
Are 4 feţe, 6 muchii şi 4 vârfuri



HEXAEDRUL
Sau cubul. Are 6 feţe, 12 muchii şi 8 vârfuri. Acesta conţine Matricea Metatronică sau câmpul Merkabah format din două tetraedre îmbinate.



OCTAEDRUL
Are 8 feţe, 12 muchii şi 6 vârfuri. Pe forma lui se bazează sistemul energetic polar al Piramidei.



ICOSAEDRUL
Are 20 de feţe, 30 de muchii şi 12 vârtfuri.



DODECAEDRUL
Are 12 feţe, 30 de muchii şi 20 de vârfuri.



Steaua Tetraedrică sau vehiculul Merkabah

SIGILIILE PLANETARE

SIGILIILE PLANETARE


Pentru a intelege mai bine conexiunea noastra, ca parte unitara dintr-un intreg, cu planetele din sistemul nostru..voi veni mai intai cu cateva argumente personale pe care sunteti liberi sa le recunoasteti sau sa le negati. :)


Luni-       Luna (chakra1)                 Rosu    DO      Marti-      Marte(chakra2)                 Oranj   RE
Miercuri- Mercur(chakra3)               Galben MI
Joi-         Jupiter(chakra4)                Verde   FA
Vineri-     Venus(chakra5)              Albastru SOL
Sambata-Saturn(chakra6-constiinta) Indigo LA
Duminica-Soarele/Sunday(chakra7)Violet    SI


Imi permit sa adaug faptul ca simbolul X (prezent in majoritatea sigiliilor de mai jos) sta sub semnul creatiei desavârsite,asa cum DaVinci a prezentat omul vitruvian si asa cum indica in mod subtil monograma greaca a lui HRISTOS - XP (X = Chi = H; P = Rho = R).
 Crucea e un simbol în formă de răscruce, formată de două sau mai multe linii. Regiunea e o zonă definită de intersectare: în general sunt patru regiuni. (spre exemplu: crucea sfântului Andrei, sau crucea în formă de X.) Insa nu o sa ma apuc sa tratez acest subiect din punct de vedere semiotic.(pentru mai multe detalii va recomand cartea: La început a fost semnul” de Traian D. Stănciulescu ). Ceea ce vreau sa subliniez este legătura directa și la toate nivelurile, pe care noi ar trebui s-o conștientizam. Arhetipurile sunt simboluri vizuale sau amprente energetice care există în psihicul nostru. Unele sunt uşor de înţeles în timp ce altele sunt folosite ca mesaje subliminale (cum ar fi: x-men, Dosarele X, planeta x etc) pentru a declansa la nivel de subconstient anumite efecte si cu anumite scopuri. 

 imagini magice ale sigiliilor, prin care putem intra în legătură cu energia şi vibraţia planetară

SIGILIUL SOARELUI
SIGILIUL LUNII
SIGILIUL LUI MERCUR
SIGILIUL LUI VENUS
SIGILIUL LUI MARTE
SIGILIUL LUI JUPITER
SIGILIUL LUI SATURN

Regasire

Stand de vorba in tacere, am simtit o mangaiere blanda ca o adiere ce pe frunte s-a pastrat, chipul mi l-a luminat si pe ganduri m-am aflat...cine dintre cei mareti mi-a grait a sa poveste? si raspunsul nesoptit, in inima l-am resimtit si in minte s-a trantit. acum stiu cine a fost: un copil senin, frumos ,spirit geaman implinit, ce-n calatoria lui  astrala printre planuri..m-a gasit. Bucuria am pastrat si pe loc l-am rechemat pentru a-l putea privi. Zambetul mi-a desenat intr-un voal prealuminat si privirea mi-a scaldat in fractali de diamant. In imbratisarea mea, el parea de necuprins. Cand isi lua la revedere, o scanteie s-a aprins si-n culori apoi s-a stins. Sa ma ia cu el n-a vrut, poate drumul strabatut e prea greu, de ne-nteles pentru un spirit amarat care cauta un sens. Dar mirosul lui de lauri mi-a-nflorit o certitudine: poarta ce s-a redeschis, e de-acum interstelara; lacatul s-a sfaramat si-astfel cheia ni s-a dat...si-ntr-o sala de cristal vom lua cina pe malul unei ape vii, ascultand o melodie rasunand in galaxie. Cand? Se-ntampla si acum, si oricand se vrea sa fie, caci lumina n-are timp iar un spirit regasit intregeste un trecut. In etern ne-am revazut, sori de pe planete vii, luminand ca la-nceput spatiul sacru, reumplut. Apoi in templu coboram si ne ascundem intr-o sala de-oglinzile sumbre si goale, rasufland margaritare catre zari si catre Soare. Mi-a promis o evadare in padurea Sa de cedrii, la trunchiurile carora sa ma fac pamant si sa rasar apoi ca floare. Cand albina poposi, gust de miere imi veni. Si polen am raspandit printr-un vant binevenit. Crestele am mangaiat, ecou in munti am frematat cand peste piscuri am zburat. Gauri de sarpe-am astupat si trecutu-am incuiat. Fiinte magice s-au eliberat si Lumina au aprins, fericite ne-au cuprins si-n iubire ne-au scaldat. Drumul noi am continuat si in flacari ne-am transpus ca sa ardem si s-aprindem scanteile de pretutindeni. Revenind pe nori de vis, El in taina mi-a promis ca vom fi mereu un tot caci asa am fost tot timpul. Si zambind mi-a asternut o mantie albastra ca sa-i simt oricand caldura luminand din adevar si o pasare maiastra ca sa-mi cante la fereastra cantul Lui universal prins in cercul de coral, intr-un dans inaltator ce ma cheama iar sa zbor.

INTROspectie

Sunt patru intr-o noua stare. 4 glasuri de chemare, 4 gânduri liniare 4 forme în manifestare. Curg repede și ma clădesc, zbor cât mai sus si ma trezesc

 în flacari vii ce ma-ntregesc, în eliberarea totala de sub sclavia mentala, cea penala...

Sufletele sa fie eliberate, libere și infinite,retrezite si neobosite,respectate si

neatinse de umbra răului..asta se vrea: ca lumina sa înlocuiască noaptea

și viata adevărata sa învingă moartea, la fel cum iubirea învinge o planeta intreaga răzvrătita și ametita de betia apocalipsei și a orbirii triste.

Sabia de foc sa taie-n calea noastră valurile necunoscutului și ale frigului

pentru a vindeca și reface ADN-ul universului, ce fu vânat si atacat de înșelători.

Ce chiori...ei vor sa vada tot si vad in felul lor..ca la televizor, dar printr-un nor artificial și gol ce produce o cauza pierduta, sau poate dorința innascuta de a fi si asupra lor, cineva păzitor și atoate știutor. Ochiul divin se departeaza de la cei care l-ar scoate oricând din orbita universal galactica,doar ptr a privi macar o data prin el ceea ce nu pot ei sa vadă. Un ochi care nu vede prin inima e asemenea unui ochi de pamant ce înghite în calea lui orice prinde, in vartejul de namol ce-i arata drumul spre tunelul din întuneric. E ochiul lui big brother de judecat? big brother uitat de tatic, ptr ca ala mic e mai peltic de la palmele fratelui lui.

 Frustrarea n-are limite ptr niste bieti frati abatuti din cale si amagiti de altii ca ei in vale. Sunt așteptați, iertati si mereu regretati de cei care le-au fost tati, mame si frati intergalacti.

 Ei au uitat,si s-au predat unei cauze pierdute, de mult timp vândute, unui timp uitat si îngustat, de schelete dezgropat.

 Lumina si iubirea nu vor pieri nicicând, indiferent cati ca voi vin si fac rau acestui pământ. Voi sunteti efemeri pe când EL e infinit si sfânt.

 Cântarea ingereasca si hora romanească, strigatul din varf de munte al dacului liber și-mputernicit, sa va trezească, sa va aline constiinta si sa va ierte în drumul realizarilor voastre în van. Căci la o dimensiune distanta, în spatele acestui caraghios paravan, si in inimile vii ce se cheamă-n ecouri de trezire, străluce în infinit si etern, un soare suprem și un pământ renascut si sfânt. Nicicând al nostru ci un viu acoperământ, ce-n caldura tatalui ne-a crescut sa fim. Si existam de-a pururi, pentru ca suntem una cu tot. Va mulțumesc si va iubesc. Iar celor ce inca nu au înțeles sau nu vor, le doresc sa fie candva iertati si salvați. De ei dumnezei ce se vor, căci de Tatal au uitat.

El

In zorii dimineții El a pus Lumină..

In templele Sale Adevăr răsună.

Scânteia ființei sale se transpune-n foc

Un strigat de chemare își face astfel loc

Sub bolțile de aur,in toate si in thoth.

Hrana s-a făcut, spre împlinirea Legii

Rastignit spre a reînnoi cristalele vieții.

Iadul a golit și pe demoni i-a trântit.

Soarele-a crescut rodul nou pe-acest pământ.

Timpul s-a oprit și i s-a-nchinat. Caci l-a recunoscut

Oameni a-nviat printr-un Cuvânt preasfânt

Stele s-au născut și ape-au izvorât Iubirea..din iertare.  

FLUTURE

Albastrul aripilor sale patrunse in izvoarele de lumina ale zorilor colorati si se aseza pe Calea Adevarului, a cincea raza a rogvaivului.
Acum priveste cu ochii mari,stralucind de viata,cum tot luminisul in care poposise pe busuiocul cel tanar si inmiresmat,se umple de bucurie,scaldandu-se-n sarbatoarea de dimineaza a Luminii.
Ingerii si zanele erau la datorie ca la inceputul fiecarei zile si faceau legaturi puternic inradacinate intre Ceruri si Pamanturi,timp oprit in care fluturele albastru privea coplesit in bucurie.
Privea cum Cerul se umple de pasari vesele care adunate in treimi,duzini si alte numere,recitau in coregrafia cereasca, psalmi spre etern si infinit.

-Ce mult m-as mai bucura sa pot zbura si eu atat de sus si de frumos, gandi fluturasul si ochii de smarald i se intristara.
In acest moment de lamentare, din spatele lui se apropiara doi fluturi iar altii isi creau carari prin vazduh spre a ajunge de-ndata la locul cu pricina si rasunara in cor:

             -De ce esti trist si ne-ntristezi,
               De ce sa plangi in loc sa crezi,
              De ce sa vrei in loc sa vezi?

- Priveam la pasari si tanjeam, iertare pentru suparare,
      Ca m-auziti..eu nu stiam.

-Din ceruri si pana la buburuza de sub tine,agitata-n urcarea-n busuioc, din varful stejarului si pana-n galeria soarecelui,
             pe toti ne-ai alertat, fluture drag.

Cioara: - Sunt prezenta,m-ati chemat?
              Codul rosu voi l-ati dat?
               S.O.S si ajutor ati cerut
                 in al meu zbor?
             Vrei sa zbori si nu ai aripi,
             Sau suspini mai nou la nori?

 Fluture:   -Ma-ntrebam cum e mai sus,
        regret confuzia ce am adus.

          -Sunt o cioara diplomata,
          asa ca te bucur de-ndata.
Inchide-ti aripile pe spinarea mea,si eu te voi adaposti
intre pene,la inima mea
si vom zbura!
Dupa zborul din inalt, in aterizare cioara isi lua ramas bun de la fluture.Acesta isi cauta in jur busuiocul si cade din nou pe ganduri,cu ochii palpaindu-i de la viteza zborului si
aripile-si dezmortea.

         -Si totusi am fost purtat,
          Iar eu singur n-am zburat.
          Ce-am vazut..nu am aflat.

Si ramase intristat privind Pamantul. Acesta ii tesu din Soare 2 aripi mari de lumina, o casca de protectie si-l invalui intr-o bula din curcubeu, frematand in tot acest timp o poveste,prin iarba.
Si a zburat si a aflat,si s-a imbatat in amurg cu fericirea din lumina si de atunci e vesnic ne-ntristat.

VIDUL

Vidul implinise legea
Ca din foc viata sa fie
Si in liniste sa-ngane
Cantecul de bucurie
Impletit cu armonie
De arhangheli si de zane.
Raze vii el raspandea
Si mesajul retrezit
Universul si-amintea.
Thotu-i una,tu si eu
Noi din unul facem doi
Se-auzi mesaju sau:
Voi din vid v-ati inaltat
 si in vid v-ati transmutat.
Zambet cald ne transmitea
Soarele-si opri privirea
Si-n comunicarea sa
A aprins in noi Lumina!

Ecou

Copiii Luminii se caută-n bezna amintirilor
Ei secera-ntunericul cu sabia martirilor
Ei trec printre stanci ca apele muntilor
Si-nfloresc viata din vidul noroaielor.
Se-aduna-n cerc in jurul Focului
Si striga-ntrun glas la ceru-nstelat
Suflete gemene din infinitul locului
Sa se-ntregeasca in lupta, la sfarsit de veac.
Luna ii priveste si duios ingana
Traseul hartilor ingropate-n trecut
In codrii de taina, ai Daciei scut.
Preamariti sunt ei, ostasi nemuritori
Ce-n venele padurilor vegheaza comori.
Neobositi sunt ei, caci nu depind de timp
Din spatiul sacru,vesnic ne-amintesc
De pulsul inimii pamantului, vibrand in spatiul cel celest.
S-au adunat aici, acum,
Razboinici ai luminii
Ce-aduc mariri si dragi cununi
Creatiei, Iubirii.
Tuneluri mari ei au sapat
In tainicul eter si-n planuri
Si-n dimensiuni s-au inaltat
Unind Cerul de Pamant.
De pretutindeni ei se-aud
Rasuna-n gand si in cuvant.

Semnul

Primul semn ateriză din Cer

Pe calea gândului, prin eter,

Intenția galactică îi așternu

Cuvântul din izvorul sacru.

Focul viu l-a-ncercuit

Viața-n el aprinse tainic

Și prin stele oglindit

Spiritul el a trezit.

În ecouri a strigat

Universul l-a aflat

Și prin razele Lui vii

Tatăl Soare îl privi.

Simbolul aprins în suflet

Tresărea și se-nălța

Pân-la Tronul de cristal

Al maestrului Chietal.

Thoth i-a spus în zborul său

Cheia porții de smarald

Și aflând-o își deschise

Calea liberă-n Înalt.

Din cunoaștere născut

Cu Lumină-ntreținut

Simbolul crescu pământul

Și-nflori in el Cuvântul.

Tainele scăldate-n rouă

Vi le-mpărtășește VOUĂ.

Îngerii FOCULUI

Ingerii Focului

Treziti-va si rotiti-va Deasupra muntilor, Ingeri nemuritori ai Focului, Ingeri ai Soarelui! Aduceti lumina lumii! Ingeri ai Focului, voi sunteti izvoarele Luminii; voi destramati intunericul si deschideti portile orizontului! Ingeri ai Soarelui, voi salasluiti departe de Pamant, dar razele voastre aduc caldura si viata zilelor noastre. Cerul diminetii ne aduce lumina rasaritului care bucura inimile oamenilor. Ingeri ai Focului, Ingeri ai Soarelui, veniti si ne aduceti splendoarea razelor voastre patrunzatoare! Fie ca ele sa ne atinga, sa ne strabata! Noi ne abandonam imbratisarii voastre, binecuvantata de focul vietii! Flux de bucurie sacra se revarsa in noi de la voi. Cati oameni pot fixa Soarele cu ochii liberi, asimilandu-l in interior? Doar cei care Il privesc in fata pe Dumnezeu, nemistuiti de flacarile care protejeaza Suprema Cala a Cunoasterii! Inaintati pe ea, iar chipul Soarelui si chipul lui Dumnezeu iti vor apare, luminand intunericul. Ganditi ca moartea este sfarsitul? Atunci sunteti la fel de nestiutori ca si copiii care in fata unui cer innorat se plang de disparitia Soarelui. Ca sa inlaturati valul ignorantei, fiti voi insiva ca Soarele la pranz, stralucind si daruind lumina si caldura pentru toti, raspandind cu generozitate cunoasterea. Atunci Fantana Luminii va va sustine etern, asa cum Soarele este mereu plin de lumina si raspandind lumina. Cand Soarele rasare, Pamantul creat de Domnul este purificat; apele curgatoare devin pure; apele fantanilor devin pure; apele marii devin pure apele statatoare devin pure; si toate fiintele devin pure. Stralucirea si gloria luminii trezesc oamenii, apropiindu-I de Dumnezeu; ele determina cursul Soarelui pe cer, drumul Lunii si calea astrelor. Invocam Ingerii Focului, Ingeri ai Soarelui! Cand lumina Soarelui devine mai intensa si stralucirea lui mai fierbinte, atunci fortele ceresti se ivesc, revarsandu-si ocrotirea asupra Pamantului creat de Tatal Ceresc. Cei ce adora acesti Ingeri ai Focului, ajung sa reziste intunericului, sa reziste mortii care pandeste din nevazut. Cei care sunt astfel, s-au oferit Tatalui, s-au oferit Ingerilor, propriul lor suflet a devenit una cu lumina eterna. Ei se bucura de toate fortele ceresti si pamantesti. Aducem omagiu Ingerilor Focului, Ingeri ai Soarelui, binecuvantand gloria si lumina, puterea si increderea, stralucirea si nemurirea! (fragment din "Evanghelia eseniana a pacii" ) Conform scrierilor gnostice, acesti Ingeri ai focului guverneaza functia psihologica a intuitiei si li se asociaza punctul cardinal vest. Sunt cei care ne pot aduce iluminarea, deschizandu-ne astfel calea catre cunoasterea deplina a divinitatii. Ei fac posibila intrarea oamenilor inImparatia Cerurilor. Starea de claritate mentala ne este daruita de Ingerii Focului, pentru a distinge mai usor intre bine si rau, adevar si minciuna, intre propriile proiectii mentale pe care le asociem oamenilor si realitate. Intelepciunea orientala are ca familie de entitati angelice corespondenta elementului foc, familia Padma. Aici punctul cardinal asociat este tot vestul, culoarea specifica este rosie. Ingerii focului ne daruiesc puterea infinita a compasiunii Divine, putere ce, de altfel, patrunde si imbratiseaza totul. Ajutati fiind de acesti ingeri, pasiunile inferioare si dorintele oarbe sunt transformate prin forta luciditatii in caldura compasiunii durabile, in discernamant si intuitie. Ei ne ajuta sa intelegem adevarata noastra esenta, dar si pe cea a situatiilor in care ne gasim, deschizandu-ne ochii asupra unei perceptii superioare a lumii. Intuitia este capacitatea de a recunoaste adevarurile interioare; este modalitatea cea mai autentica de a vedea realitatea atat in noi, cat si in ceilalti. Ea provine din latura cea mai profunda a fiintei noastre. Noi folosim intuitia chiar inconstient pentru a simti daca anumite fiinte sau obiecte sunt sau nu benefice, sau daca ne aflam in siguranta. Putem amplifica rezonanta cu acesti ingeri daca devenim mai atenti la vocea interioara.

Îngerii AERULUI

Ingerii Aerului

Noi glorificam Suflul Sacru Care este mai presus De toate lucrurile create Şi veneram înţelepciunea Sa adevărată. Îngerii Aerului îi veţi găsi În aerul proaspăt al pădurilor şi câmpiilor, Unde ei aşteaptă cu răbdare. Nu trebuie decât să pleci din oraşele umede Şi suprapopulate şi să te îndrepţi spre lumea verde şi sălbatică, Plină de viaţă, a munţilor sau a dealurilor. Aspiraţi adânc suflul vindecător pe care ei îl oferă. Respiraţi îndelung şi profund, Ca Îngerii Aerului să  vă poată pătrunde, Căci ritmul respiraţiei este cheia cunoaşterii. Îngerii Aerului planează pe aripi nevăzute. Urmaţi calea lor nevăzută Dacă vreţi să  simţiţi faţa lui Dumnezeu. Mai dulce decât nectarul fin al unei rodii cu gust de miere Este parfumul vântului într-un crâng de chiparoşi. Mai dulce încă este parfumul celor care se dăruiesc total Domnului. Sfinţi sunt Îngerii Aerului, care purifică totul, Transformând orice lucru rău mirositor într-o mireasmă paradisiacă. Apropiaţi-vă, nori! Prin mii de picături, Prin străluciri de fulger, vânturile suflă, Transformând apele din cer în izvoare nesecate ale Pământului. Vapori se înălţa din văile munţilor, Purtaţi de vânt pe calea vieţii, Care măreşte Împărăţia Luminii. Prin puterea Sa, Tatăl Ceresc a creat pământul. Lumile sunt născute din înţelepciunea Sa, Cerurile s-au desfăşurat prin voinţa Să. Când El ridică glasul, Apele din ceruri şi din adâncul pământului Îi răspund. El atrage ceţurile Şi suflul sau devine vânt. Aşa cum marea adună  toate apele Şi urcă spre cer apoi Şi coboară iar pe pământ, Faceţi şi voi! Urmaţi mişcarea lor! Căci spre a vă ridica şi evolua, Tatăl Ceresc a creat spaţiul etern. Nimeni nu poate ajunge în faţa lui Dumnezeu Dacă Îngerii Aerului nu-i lasă cale liberă! Corpul vostru trebuie să  respire aerul Maicii Pământeşti, Iar spiritul vostru- suflul nemuritor al Tatălui Ceresc. (fragment din "Evanghelia eseniana a pacii" ) Conform gnosticilor, aceşti îngeri ţin de punctul cardinal nord şi de funcţia psihologică mentală. Ei susţin activitatea mentală raţională a fiinţelor umane şi ne ajută să gândim în conformitate cu Ordinea Divină. Ne învaţă să gândim pozitiv, pentru a ne putea atinge mai repede ţelurile. Învăţătura orientală asociază Îngerii aerului cu acelaşi punct cardinal, nordul şi cu culoarea verde (o anumită nuanţa). Îngerii aerului ne conferă o creativitate nelimitată şi complet liberă a conştiinţei divine infinite, perfecţiunea spontană a acţiunii iluminate. Cu ajutorul lor stările negative că gelozia, invidia, teama, neîncrederea în sine, sunt transformate prin luciditate în savurarea prospeţimii şi a parfumului oricărei situaţii, în spontaneitate şi în putere de acţiune total liberă şi neîngrădită. Ei contribuie la dinamizarea gândirii pozitive, care determină susţinerea binelui în lume. Dăruiesc claritate şi precizie mentală, înţelegere justă. Ne ajută să ne împărtăşim cu claritate ideile faţă de ceilalţi şi să ne formăm un plan de viaţă raţional, bazat pe principii sănătoase. Prin rezonanţă cu ei ajungem să acţionăm mai înţelept, să asimilăm aspectele mai abstracte şi mai greu de înţeles, să găsim mereu soluţiile optime la problemele cu care ne confruntăm, chiar şi în situaţia în care, la prima vedere, par a fi fără ieşire. Acţiunea acestor îngeri poate fi resimţită adesea în ceea ce priveşte deschiderea "celui de-al treilea ochi", care conferă viziunea totalizatoare şi divin integrată asupra realităţii. Modalitatea de comunicare cu ei se aseamănă cu cele prezentate anterior, la îngerii pământului, apei şi focului: ne aşezăm cu spatele drept, cu fata orientată spre nord, eventual folosind un fond sonor care se potriveşte şi obiecte de culoare albastră în jur. Chiar putem pune un bec din care se răspândeşte lumina colorată albastră. Cel mai bun moment pentru a realiza acest procedeu este seară sau prima parte a nopţii iar ca anotimp indicat este vara. Ne relaxăm şi ne interiorizăm cât mai profund, după care spre a intra în rezonanţă cu ei, recitim materialul care îi descrie şi privim imaginea lor simbolică. Închidem ochii apoi şi ne retragem toate simţurile la nivelul inimii. Putem rosti mental formula de chemare a îngerilor aerului: "Într-o stare de fericire profundă celebrez unicitatea oricărei fiinţe." Conştientizam apoi răspunsul. În final revenim uşor şi mulţumim îngerilor.

Îngerii APEI

Ingerii apei

Apele Izvoarelor Eterne Izvorasc si se revarsa Din Marea cereasca. Ingerii Apei au fost chemati In desertul arid, ca ei sa poata da viata acolo unei gradini inverzite, plina de arbori si de flori parfumate. Sa se arunce fiecare in bratele Ingerilor Apei! Lasati-i sa ne inlantuie, sa ne purifice si sa goneasca raul din noi! Fie ca iubirea noastra sa urce apoi spre Tine, Tata Ceresc, asemeni raurilor care se indreapta spre mare. Si fie ca iubirea Ta sa coboare la noi, Tata Ceresc, asemeni ploii blande care saruta pamantul. Gratia Divina este ca un rau care serpuieste prin padure. Toate fiintele depind de ea, si ea nu se refuza nimanui. Ea este in lumea oamenilor ceea ce este fluviul pentru rauri. Invatatorii care aduc lumina sunt asemanatori apei in desert. Oricine-si poate potoli setea cu ajutorul apei, dar tot in apa te poti si ineca. La fel, Apa Sfanta este o sabie cu doua taisuri. Prin Ea poti fi distrus, sau poti sa-L vezi pe Dumnezeu. Tata Ceresc! Toate apele care parcurg cele 7 Imparatii se nasc din marea Ta cereasca si aduc mereu pe Pamant mireasma Ta, din vara pana-n iarna, din iarna pana-n vara. Apele Tale purifica fluidele masculine si feminine, organele sexuale, dar si laptele matern. Marea Ta Cereasca se revarsa peste campurile de grau cu spicele inaltate spre Fata Ta, peste pasunile cu iarba proaspat cosita, Peste intreaga fata a Maicii Pamantesti. Mii de izvoare pure uda campurile intinse care hranesc Copiii Luminii. Sfinti Ingeri ai Apei, Voi aduceti frumusete si succes, sanatate si energie, prelungire a vietii. Veneram apele sfinte care potolesc setea Pamantului si toate apele sfinte pe care Creatorul  le-a zamislit, si toate plantele, si tot ce este sfant. Adoram apa vietii si toate apele Pamantului: cele statatoare, cele curgatoare, apele fantanilor, cele ale torentelor de primavara si cele ale picaturilor binecuvantate ale ploii. Caci toate apele sunt daruri ale Gratiei Divine. Lasati apele sa cante, sa vorbeasca, si lumile, si pe cei ce salasluiesc in ele. Lasati torentele sa se izbeasca de maluri si dealurile, si muntii sa rasune, sa se bucure, impreuna! Vocea Domnului se aude deasupra apelor si Gloria Lui izbucneste ca un tunet. Tata Ceresc! Si voi, Ingeri ai Apei! Un fluviu de iubire tasneste din adancurile misterioase ale Pamantului - lacrimile Tale daruite noua, Tata divin! (fragment din "Evanghelia eseniana a pacii" ) Conform gnosticismului, acesti ingeri domnesc asupra sentimentelor si a elementului apa, asupra a tot ce este de natura fluida. Ingerii apei ne ajuta sa fim capabili de a ne exprima sentimentele si de a ne controla emotiile, de a ne gasi refugiu in bratele lui Dumnezeu. Gnosticii spun ca punctul cardinal asociat este estul. Acesti ingeri ai apei ne invata sa privim adevarul in fata, sa constientizam motivul trairilor dureroase, sa ne cunoastem subconstientul. In intelepciunea orientala, acestui element-apa, ii corespunde o întregă familie angelica. Aceasta are asociat acelasi punct cardinal, estul, si culoarea specifica alb-argintiu. Acesti ingeri coboara in noi starea de puritate si claritate imaculata a constiintei divine infinite, ajutandu-ne sa transformam prin luciditate, in fiinta noastra, mania, ura, violenta, ranchiuna, in curaj si detasare, in interiorizare pura si spontana. Ingerii apei ne invata sa eliminam din viata compromisurile si autopacalelile, daruindu-ne o stare inefabila de libertate interioara. Sentimentele au o forta foarte mare si de aceea daca nu sunt pozitive sau scapa de sub control pot dezlantui furtuni emotionale. Atunci cand insa suntem deschisi sa ne intelegem sentimentele ascunse, ele pot fi transformate astfel incat sa pastram mereu o stare de echilibru si armonie. Cu fiecare depasire a problemelor pe care reusim sa le intelegem si sa le constientizam, "crestem spiritual", devenim mai comunicativi si mai apropiati de starea naturala de fericire. Modul de a intra in comuniune cu ingerii apei este urmatorul: ne asezam cu spatele drept, cu fata orientata spre punctul cardinal est si eventual folosim ca elemente ajutatoare lucruri colorate alb-argintiu si o muzica adecvata. Cel mai bun moment este dimineata, dupa rasaritul soarelui. Realizam intai consacrarea catre Dumnezeu a fructelor meditatiei. Apoi recitim calitatile acestor ingeri, dupa care inchidem ochii si ne retragem, cu toate gandurile, cu toate simturile, in inima. Invocatia catre acesti ingeri o putem rosti mental in acest moment: "Imi purific mintea si imi deschid sufletul." Vom constientiza apoi raspunsul, prin intermediul senzatiilor, a emotiilor, a gandurilor ce ne apar. In final, dupa revenire, multumim ingerilor apei.