viata noi sa o traim,
constiinta retrezind.
Tatalui sa multumim,
ca ne daruieste bucurie din plin,
o ghidare-n armonie cu ecouri de iubire.
Ca lumina noi fiind si bezna acoperind,
intunericul dispare,
totu-i viu,viata-i culoare.
Cu-ale tale,dintru ale tale..
inimi pline de lumina si mult bine,
vesnicie in etern,infinit si mult polen.
Mierea curge din eden, florile plutesc pe cer,
totu-i magic si perfect,
creatorii roadele-si culeg,
ingerii cu noi petrec.
Dansul lor nemuritor,
din al pasarilor zbor..
acum este viu,in noi,
transmutandu-ne din goi,
in deplini si reumpluti
cu duh sfant si forte noi.
Totul este precum Tatal,
a stiut din totdeauna.
Caci cei rai si lacomi astazi
nu vor mai lovi vreodata.
Frigul,frica si pierzania,
reciclate-n abator,
eliberand fiinta
dintr-un dor nemuritor.
Caci eliberator El este,
al dragostei celeste
din al sufletelor nucleu,
ce in inimi semineu,
arde tot ce nu-i din viata,
sparge orice bloc de gheata,
caramizile de ceatza.
Caci lumina vesnic este.
Multumesc pentru poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu