INGERUL

Se pare c-am pornit pe cale 

Si privind mereu in zare,

Am zarit in departare

Un inger ce tinea o floare.

Zbura in nori si raspandea

Miros de crini in calea sa.

"Aripile"-si scutura

Si mii de perle-mprastia.

Sferele se raspandeau,

In eter se inmulteau

Si Lumina aprindeau.

Ingerul zambea cu drag

Despletind dintr-un sirag,

Infinit si colorat

Si din ceruri suspendat,

Margele de margaritar,

Fermecate, din altar.

Globurile de Lumina

Cuvantau slava divina

Si in cor rasuna cantul

Ce renaste-ntreg Pamantul.

Trimisi de marele Soare,

Rugati sa fie-ncontinuare,

Bucurosi in a lor cale

Oferind vindecare si-alinare,

Printre oameni activand

Praf de stele presarand.

Sferele plutesc si-ACUM

Precum bule de sapun.

Ele-s vii,eterne,infinite:

Constiinte desavarsite.

Ele ne fac sa speram,

Sa credem si sa cercetam,

Viata,visele,Creatia,

Cu ochi de copii si surasuri

Pulsate de inimi vii si activand

In respiratia primordialului gand.

Ale carui toate sunt, 

Pentru care-acum cuvant,

Si din templu il aud,

In tample-mi rasunand.

Imi sopteste al Sau plan,

"Misiunea-ti aminteste !

De prin zari te re-ntregeste.

Si-ntr-o clipa te aduc

In prezentul inceput."

A-nceput de ieri sa vie,

Oastea neprihanitei Marie.

Cea de Ingeri si Arhangheli

Heruvimi si Serafimi,

Sferele Sfintei Treimi!

De ieri si dintotdeauna

Caci Lumina n-are timp.

In etern e definita

Si-n iubire infinita.

Thothul pentru rostul nostru

Sa luptam,sa cugetam,

Si Lumina s-o chemam.

Ea ne-nalta,ne dezmiarda

Si ne-nvata sa ZBURAM.