Petală cu petală

Petală cu petală 
florile de primăvară 
Se deschid
Pe crengile spre cer încredințate
Și devin cămașă pământului 
atunci când cad de vânt purtate,
petală cu petală,
Într-o nouă stare
De spirit în transmigrare.

Ele rămân, totuși, și vii pe crengi.
Crescute de Soare, devin fructe…
La-nceput acrișoare;
menite a se îndulci
Răsfățate de albine
Și-animate de trilurile zglobii
Cu care sunt mângâiate
de cântătoare.

Culese sau picate din copaci,
Fructele-și vor resimți veșnic esența și aroma:
Petală cu petală,
Nectar închinat Cerului,
Sămânța Sursă din care au răsărit cândva
Și trunchiul și seva
Și rădăcinile adânci.
Da, cândva erau lăstari,

Curând vor fi copaci
cu fructe dulci,
la umbra cărora
odihna și răcoarea
mulți și-o vor găsi.

Petală cu petală,
Timpul ne va aminti.

31.04.2014