Dezbrăcată

Mă dezbrac de tot ceea ce vreau să fiu,
de tot ce cred despre mine că sunt
și de tot ceea ce par a fi...
ma dezbrac.
Mă dezbrac de toate acestea, până ajung la haina rușinii, a rușinii învățată de la ceilalți ori rușine indusă prin învinovățire sau lipsă de iubire.
Mă dezbrac de rușine și rămân dezbrăcată.
Îmi privesc trupul... dinafară, dinlăuntru,
ma privesc ca pentru prima oară, în sinceră admirație și gratitudine pentru Cel care m-a creat.
Mă privesc și totuși privesc făuritorul și-mi amintesc că m-am născut dezbrăcat și că-s spirit întrupat.

Mă dezbrac și de privirile oamenilor și de hainele lor,
Ma dezbrac și de gânduri, de toate formele lor.

Mă dezbrac și de trecut, de tot ce am crezut că am fost și de tot ce m-a mințit, de tot ce-am vrut.
Ma dezbrac și e plăcut, e doar Acum, în Infinit.
Mă dezbrac de neiertări, de griji, de frici și de frustrări.

Îmi simt corpul ușurat, în haina Păcii îmbrăcat.
Îmi simt trupul înviat, în haina Luminii scăldat.
Îmi simt trupul plutire, în haina Iubirii sfințire.

Îmi este trupul Lumină născută din Iubire
Este Pacea, cea care ma îmbracă și  mă-ncălzește în simțire.
Este viata întru Tatăl, puls născut din Desăvârșire.

Dezbrăcat, probez doar înflorirea și minunea în A FI.
Înnot în culorile Soarelui și în Oceanul Inimii.