unde totul e minune,
am zburat și m-am aflat
intr-un cerc imens la sfat.
toti erau inalti ca brazii si cantau o simfonie
si cu cât se înălțau,
sunete împrăștiau.
precum păsări prea maiestre
răspandind a lor poveste,
fluturi-note muzicale,
perle de mărgăritare.
Cantecul era ecou,
preaslăvite graiuri dulci,
vindecau și transformau,
cercul îl multiplicau.
Eu cântam cu ei in cor
cantecul de mult stiut
si-n emotii mi-aminteam,
locul drag și cunoscut.
Stâncile pluteau în aer,
florile eterice se-așezau ca pe-o cărare,
în scantei s-au răspândit,
cercul au împrejmuit.
În acest decor de slavă,
ma aflam pe la amiaza
si de-ndată m-am trezit
într-un templu de cristal.
cercul mi-a facut o mantie,
prin pereti m-am făcut geam
si in tot ne oglindeam.
iar în centru era Soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu