Neputința

  Pot lăsa de-o parte, oare,
  Tot ce știu de fiecare,
  Tot ce cred și ce gândesc
  Mintea să mi-o limpezesc?

  Pot iubi fără-ncetare
  Tot ce este, orice stare,
  Tot ce văd și ce primesc,
  Inimi vii să înfloresc?

  Pot păstra mereu credința
  Să-mi anime străduința
  Tot mereu în tot ce sunt
  În universuri, pe Pământ?

  Pot surprinde clipa-n care
  Mintea rea îmi dă târcoale
  Ca s-o-ncercuiesc îndată
  Sus pe cruce cocoțată?

  Pot da drumu`la trecut,
  la tot ce-am preferat și-am vrut,
  La tot ce-a fost și m-a rănit
  Să se-mpace negreșit?

  Pot discerne clar acum
  Ce-i greșit și ce e bun
  În mine și-n afara mea
  Spre a-ți înțelege Legea?

 Nimic nu pot, nimic nu sunt...fără Dumnezeu Preasfânt.
 Nimic nu știu, nimic nu fac ...fără Tatăl nostru drag.
 Nimic nu am, nimic real ... Fără Tatăl Primordial.

 Tu poți totul, eu nimic,
 Tac și tremur, mă fac mic.

 Pot să te iubesc etern,
 Etern acum la infinit?

Dincolo de tine

Gol să fii, ca să te umpli
Sol să fii, ca să Îl afli
Bol sau vas ori instrument

Pentru Tatăl, permanent.

Voia ta s-o cântărești 
nicidecum precum voiești.
Dorința de ți-o stăpânești
Poftele ți le-mblânzești.

Ura s-o stupefiezi!
Frica să o penetrezi.
De minciună sa ai milă..
Pe-ntuneric să-l aprinzi,
Lasă lumea-n a ei silă
Să se uite în oglinzi.
Tu cufundă-te-ntru tine
dincolo de rău ori bine
și ascultă cum clipește
Soarele ce te-ncălzește.