Amintire

Undeva în altă lume
 unde totul e minune,
am zburat și m-am aflat
intr-un cerc imens la sfat.
toti erau inalti ca brazii si cantau o simfonie
si cu cât se înălțau,
sunete împrăștiau.
precum păsări prea maiestre
răspandind a lor poveste,
fluturi-note muzicale,
perle de mărgăritare.
Cantecul era ecou,
preaslăvite graiuri dulci,
vindecau și transformau,
cercul îl multiplicau.
Eu cântam cu ei in cor
cantecul de mult stiut
si-n emotii mi-aminteam,
locul drag și cunoscut.
Stâncile pluteau în aer,
florile eterice se-așezau ca pe-o cărare,
în scantei s-au răspândit,
cercul au împrejmuit.
În acest decor de slavă,
ma aflam pe la amiaza
si de-ndată m-am trezit
într-un templu de cristal.
cercul mi-a facut o mantie,
prin pereti m-am făcut geam
si in tot ne oglindeam.
iar în centru era Soare.

Terapia Zorilor

Sunt o adiere in calea vantului
si prin el eu ma strecor,
printr-un ochisor de nor,
ce m-aseaza-n alt decor.
Printre flori de corcodusi
si parfum de magnolii,
cantec de spiridusi
dansat de fluturii ghidusi.
Ingerii aduna zorii,
cerul isi aseaza roua,
Zanele cheama albine.
Binecuvantand Lumina
iubitul soare se-ntregi,
sfera vie se ivi
si-n ea s-au scaldat ingerii.
Constiinte s-au trezit
in cantecul lor
si pe loc si-au amintit
dansul cel nemuritor.
Universul ne-a vorbit
inimile-au tresarit,
intr-un spirit etern si infinit.
Ochii cand ne-am redeschis
Am vazut menirea toata
si pe loc ne-am vindecat
de orbirea-ntunecata.
Si ne-am reumplut de-ndata
cu lumina din cristale
Duhul Sfant in noi pulseaza,
lumi si planuri proiecteaza
in mintea cea treaza.
Toti suntem una cu tot si in toate,
absoluta unitate,
ca Lumina sa se-arate
si sa spele de pacate
suflete revendicate,
intru tot si intru toate.
Recunoasteri declarate
sunt pe loc transfigurate,
preschimbate-n nestemate-
unitati nedestramate.

Permitem si multumim.

Copilul

Copilul  se trezi din Soare
Intr-un plânset de dor
Ochii şi-a deschis spre lumea
în care Tatăl l-a trimis pe-un nor
Să îşi aştearnă visul.
Ca printr-un act co-creator
Sa-si implinească un decor
In care El s-aprindă viaţa-n
 Thoth si să se facă armonie
Ca lumina din Soare
s-o coboare pe Pământ.

Copiii ştiu şi simt şi văd,
De când vin aici ei plâng.
Plâng de foame, plang de dor
Căci  sunt seva Cerurilor.
Au venit în ajutor, au ales ca
pe umerii lor ei să care un popor.

Doamne-ajută-i să nu uite,
Îngerii să le cuvânte
Să-i aline, să-i hrănească
Cu a Ta mană cerească.

Toţi avem copilu-n noi
Chiar de ne simtim cam goi
El surâde lăcrimând
Si ne mângâie prea blând
Retrezindu-ne-ntr-un simţământ
Fulgerător, din Legământ.

Copilul să-l îmbrătişam
Si cu drag sa îl primim,
Bucuroşi să-l recunoastem,
În Adevăr să il urmăm.
Ca- ntr-o emoţie primordială
sa-l simtim zâmbind pe chipuri
si în inimi sa-l traim,
El ne-nvaţă să iubim..

Calatorie

Spirit drag şi-Universal
Tu ne chemi din nou la mal
Ca din Marea-nvolburată
Să ieşim purtaţi pe val.

Conştiinţa eliberată şi-n atenţie trezită,
Cu Lumină inundată şi prin Inimă spălată
Mari răspunsuri îţi relevă...
Bucuroşi suntem cu Tatăl
Ce-n minuni ne poartă-n Porti,
Noi tărâmuri ni se-arată,
Când pornim sa cercetăm.
Acum în Sursă ne aflăm
Unde flacără arzând
Stăm întinşi pe două roţi
Universul ascultând.
Şi când sfere ne-am cuprins
si ciorchini ne-am asezat
In spaţiu o stea noi am aprins
Si Lumină am creeat.
Praf de stele-apoi ne-am presărat
si spre Terra am zburat
Ne-am transfigurat Pământ
si în centru-i ne-am aflat
În camere noi am pătruns
Si am deschis sertare vechi
Ni s-a rostit misterul de demult
Ce în cristale stă ascuns.
Iar in Templu era Soare
Caci Pământul cunoaştea planul Luminii
-Sursă vie de chemare.
Flori de pe Jupiter avem în braţe
Le-mprăştiem când pe cărare
Revenim...dintr-o visare.
Parfumul lor ne scaldă-n graţie
Pe raze vii, strălucitoare.

LuMIna

Luminată este Calea
Celor blânzi şi iertători,
Luminat le este drumul
Celor clari şi-ascultatori.


Luminată-ţi pare noaptea
Când priveşti mereu la Soare,
Luminat ţi-e Universul
Când i-asculţi în tine versul.


Luminos îţi este gândul
Îmbrăcat în tăcerea inimii,
Luminoasă ţi-e privirea-
Cristale vindecătoare.
Lumină îţi e trăirea-
Emoţii nemuritoare.


Luminoşi să fiţi cu toți
Voi strămoşi şi sacerdoţi,
Lumina să vă poarte-n slavă
Si iubirea-n Adevăr.
Vă-mbrăţisez cu a mea Rază
Si vă rechem în al meu dor.

Citate despre DACI

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma. Era un popor
nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi,
plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi
ruşine niciodată
(Mihai Eminescu)


Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi, vom rămâne stăpânii timpului.
(Paul Tămaş)


Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.
(W. Schiller, arheolog american)


Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer.
(R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)


Da! Acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă.
(Boris Pertos)


După cum vedem există o mare asemănare între limba geţilor şi limba latină.
(N.Densuşianu, Dacia Preistorică, pagina 677)


Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get.
(Ovidiu, Ex Ponto, 1,iv,13,v. 16-22)


Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la
vechile lor datini.
(Alecu Russo)


Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârf: limbă, haine, obiceiuri, până şi numele, nu mai
suntem moldoveni, ce romani.
(Alecu Russo)


Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se
luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.
(Bonfini)


Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea
celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o
înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a
aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba
latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldoveneasca sunt însuşi acest
grai.
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)


Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi
Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)


Şi supt acel nume [Dacia] au trăit aceste ţări, până la al doilea descălecat cu Dragoş Vodă. Şi acum mulţi ne
zic nouă, ţării noastre şi Ţării Munteneşti, streinii, Datzia, însă norodul, neamul locuitorilor nu şi-au schimbat
numele său, că tot romanus, apoi cu vremea şi îndelungate veacuri romani, apoi români până astăzi.
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)


De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte,
TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)
Afundaţi în cărţile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea.
(M. Kogălniceanu)


Sunt dac, nu sunt roman / Pe romani îi dispreţuiesc.
(B.P. Haşdeu)


Oare trebuie neapărat să ne laudăm cu toţi care ne-au cucerit?
(Oltea Predoiu, elevă în clasa a IV-a, ian.1980)


Nevinovata nenorocire de a fi produs o şcoală [Ardeleană] destul de numeroasă de romani noi, care făr a-şi
sprijini zisele cu faptele, socot că-şi trag respectul lumii asupra-şi când strigă că se trag din romani, că sunt
romani şi prin urmare cel întâiu popor din lume.
(M. Kogălniceanu)


Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat
spre eres şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii
şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag
din idolii cei vechi ai dacilor.
(D. Cantemir, capitolul despre Religia moldovenilor)


Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de
popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în
Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)


DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE
TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)


Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina că voi ungurii ne-aţi apăsat pe noi într-atâta şi ne-aţi aruncat
după cap şi jugul iobăgiei, când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât ungurii şi ce e mai mult,
suntem şi mai demult decât voi în această ţară, căci suntem rămăşitele încă a vechilor DACI.
(Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae)
Vom combate dar din toate puterile noastre direcţia falsă ce o parte din scriitorii de astăzi se încearcă a da
limbii şi literaturii.
(M. Kogălniceanu)


[La soldaţii români] Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice
pericol, poftitori de moarte (apetitus morti) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat.
(Metianus Capella)


Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam.
(Nicolae Iorga)


Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind
viaţa.
(Michelet, 1859)


Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa
puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis fulgerător. Mi-aş permite să spui că
sunt un om fericit, între constelaţii şi balsamuri.
(Tudor Arghezi, 7.4.1966)


Opreşte dacule, nu şti tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele,
a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea
brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!
(Alecu Russo)


Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice
pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric.
(Cezar Bolliac)


Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi
aceata este puterea noastră.
(Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)
(Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie.
(Alfonso X El Sabio)


(Cu ocazia intrării triumfale în Roma a lui Constantin cel Mare) s-au strâns în jurul draconilor, legaţi cu
vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi
stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample.
(Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17)


Românii despre care am mai spus că sunt daci.
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa)


Este limpede că barbarii cinstesc cu deosebire pe legislatorii şi dascălii lor, numindu-i zei...aşa cum sunt toţi
barbarii, odrisii, getii.
(Clemens din Alexandria, Covoarele, 1,15)


Zopyrion, comandantul Thraciei, în timp ce făcuse o expediţie împotriva geţilor, adunându-se pe
neaşteptate furtuni şi vijelii, a fost copleşit împreună cu întreaga armată.
(Custius Rufus, Historia Alecsandri,X,1,43)


Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale,
deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.
(Demostene, Discursuri)


Atunci...de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de
străluciri...De ce te-ai silit împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu
poate afla scăpare sub cerul liber?
(Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12)


(Dacii au) pielea rece şi umedă şi din această pricină moale, albă şi fără păr.
(Galenus)


Când zicem azi că cineva vorbeşte limba barbară, aceea nu este altceva decât limba rustică.
(Gellius)


Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul
celei mai întinse moşii...Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu
duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de
adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea
tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei!
(Horaţiu)


(Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a
învăţat morala (...), i-a instruit în ştiinţele fizicii (...), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte
popoare (...), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de
foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de
stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul
ceresc.
(Iordanes, Getica, XI, 69-70)


Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu
numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu
mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie.
(posibil citat din Getica lui Traian)
(Iulian, Cezarii,Traian,22)


(Cato:) Feriţi-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să
cadă, iar eu să mai rămân teafăr...
(Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)


"Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi stânca lui Prometeu.
(Martial, Epigr., IX, 46)


Ce să mai spunem de britani şi de germani, care locuiesc lângă ocean, sau, ca să trecem la barbari, de daci
şi sarmaţi şi sciţi dintre care neamuri cele mai multe n-au auzit până acum cuvântul Evangheliei.
(Origenes)


Tracul Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre altele şi divinaţia prin fise şi numere.
(Origenes, Philosophumena, I, 2, 22)


"Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau Latina şi Scita limbi barbare.
(O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail al III-lea, 865 en)
(Decebal), un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea.
(Plinius cel Tânăr, Epistole, VIII, 4,2)


Într-un glas se roagă ţăranii romani să-i lase a trăi cu barbarii...Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii
(geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi.
(Salvianus, De gubernitone, V, 


Geţia: este o lege a geţilor, să cânte din cythare când merg în solii.
(Theopompos, 40)


În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane, dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi
cu literatura.

(Veleius Paterculus)

DisDeDim

Tacere, se aude ploaia
In marunte inganari
Aerul se scutura
Si-n vapori se-alchimiza
Peste munti si peste zari
Ca-n fractali sa spele totul.

Apa vie Ceruri desarta
Prin a Sa imensa Poarta

Sa primim cu bucurie
Si sa incoltim de-ndata
Rodul sacru-n Legamant.
Si-nflorind in armonie
Polen sa curga prin Cuvant.
Si sa respiram Lumina...

Plange Cerul suspinand
Si in curcubeu se-asterne.

Razele au vindecat,
Sapte temple-au rasunat.
Prin vene clopotele-mi bat
Pulsul Noului Pamant.

Marea

Luntre m-am făcut pe apa
Unduind în valuri vii..
Marea-ncepe a șopti
Imnul sacru-al inimii:
Nouă glasuri din adâncuri
Ascultate-n galaxii. 


Stelele aprinse-n harta
Intră-n mare și se scaldă


Intre porțile Atlantei
Unde blânde se deșartă.
Bolta cerului deschisă
Ingerii trimiși și-arată:
Razele vindecătoare-
Egregori din noul Soare


Timpul s-a predat acum.
Un copil l-a demascat,
Tatălui i l-a cedat.
Urme șterse pe nisip,
Râsul unui prunc voinic
Oprit ca să asculte marea
Revărsând din nou chemarea.


Scoicile deschise-n cale
Perle scoase din cristale
Raclele nemuritoare
Entitățile își poartă.


Binecuvântat e Cerul
Unde carele-s purtate
Catre tinte mai inalte.
Usa este-acum deschisa.
Raspunsuri s-au facut comorile
In marea ce le-a oglindit, ca
Eternitatea să le reaștearnă.


Acum ca tainele-am aflat,
Spre alte tărâmuri să-nnotăm.
Adio timpule-ngustat!


Si-n marea vietii m-am trezit
Adusa-n valuri și lumini,


Foc pe mal eu m-am aprins.
Intre vis si realitate...
Este doar un mare vid.
!!!

Solidele platonice

Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă  există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si pentru dezbateri. 

Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice şi descriu, fizic, volumele  cuprinse de aceste modele.

        Termenul “platonic” face referire la omul de stiinţă şi filozoful Platon şi la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. În această lucrare, Platon, foloseşte ca instrument o metaforă, pentru a descrie o cosmologie universală, bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei. Totuşi, se pare că aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. În casetele de sticlă se află, executate cu fineţe, modele ce datează de 3.000 de ani, modele ale formelor despre care se vorbeşte în Timaeus.

       Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ 1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod foarte evident, indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a “cărămizilor” Creaţiei.

Toate fiinţele create au o serie de coduri fundamentale care le permite să vibreze în acord cu modelul în care ele sunt integrate. Primul gen de coduri sunt punctele, care sunt unidimensionale. Apoi cele bidimensionale, simbolurile. Acestea variază de la formele de bază (linie, cerc, triunghi, pătrat) la unele mult mai complexe. Al treilea set, la care ne vom opri, sunt formele tridimensionale, iar aici prezentăm primele 5 forme perfecte numite Solidele Platonice. Proiecţiile lor orizontale se regăsesc în Matricea Metatronică şi fac parte din ADN-ul Uman Divin.

        Un solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colţurile. Din punct de vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:  

TETRAEDRUL
Are 4 feţe, 6 muchii şi 4 vârfuri



HEXAEDRUL
Sau cubul. Are 6 feţe, 12 muchii şi 8 vârfuri. Acesta conţine Matricea Metatronică sau câmpul Merkabah format din două tetraedre îmbinate.



OCTAEDRUL
Are 8 feţe, 12 muchii şi 6 vârfuri. Pe forma lui se bazează sistemul energetic polar al Piramidei.



ICOSAEDRUL
Are 20 de feţe, 30 de muchii şi 12 vârtfuri.



DODECAEDRUL
Are 12 feţe, 30 de muchii şi 20 de vârfuri.



Steaua Tetraedrică sau vehiculul Merkabah

SIGILIILE PLANETARE

SIGILIILE PLANETARE


Pentru a intelege mai bine conexiunea noastra, ca parte unitara dintr-un intreg, cu planetele din sistemul nostru..voi veni mai intai cu cateva argumente personale pe care sunteti liberi sa le recunoasteti sau sa le negati. :)


Luni-       Luna (chakra1)                 Rosu    DO      Marti-      Marte(chakra2)                 Oranj   RE
Miercuri- Mercur(chakra3)               Galben MI
Joi-         Jupiter(chakra4)                Verde   FA
Vineri-     Venus(chakra5)              Albastru SOL
Sambata-Saturn(chakra6-constiinta) Indigo LA
Duminica-Soarele/Sunday(chakra7)Violet    SI


Imi permit sa adaug faptul ca simbolul X (prezent in majoritatea sigiliilor de mai jos) sta sub semnul creatiei desavârsite,asa cum DaVinci a prezentat omul vitruvian si asa cum indica in mod subtil monograma greaca a lui HRISTOS - XP (X = Chi = H; P = Rho = R).
 Crucea e un simbol în formă de răscruce, formată de două sau mai multe linii. Regiunea e o zonă definită de intersectare: în general sunt patru regiuni. (spre exemplu: crucea sfântului Andrei, sau crucea în formă de X.) Insa nu o sa ma apuc sa tratez acest subiect din punct de vedere semiotic.(pentru mai multe detalii va recomand cartea: La început a fost semnul” de Traian D. Stănciulescu ). Ceea ce vreau sa subliniez este legătura directa și la toate nivelurile, pe care noi ar trebui s-o conștientizam. Arhetipurile sunt simboluri vizuale sau amprente energetice care există în psihicul nostru. Unele sunt uşor de înţeles în timp ce altele sunt folosite ca mesaje subliminale (cum ar fi: x-men, Dosarele X, planeta x etc) pentru a declansa la nivel de subconstient anumite efecte si cu anumite scopuri. 

 imagini magice ale sigiliilor, prin care putem intra în legătură cu energia şi vibraţia planetară

SIGILIUL SOARELUI
SIGILIUL LUNII
SIGILIUL LUI MERCUR
SIGILIUL LUI VENUS
SIGILIUL LUI MARTE
SIGILIUL LUI JUPITER
SIGILIUL LUI SATURN