Copilul

Copilul  se trezi din Soare
Intr-un plânset de dor
Ochii şi-a deschis spre lumea
în care Tatăl l-a trimis pe-un nor
Să îşi aştearnă visul.
Ca printr-un act co-creator
Sa-si implinească un decor
In care El s-aprindă viaţa-n
 Thoth si să se facă armonie
Ca lumina din Soare
s-o coboare pe Pământ.

Copiii ştiu şi simt şi văd,
De când vin aici ei plâng.
Plâng de foame, plang de dor
Căci  sunt seva Cerurilor.
Au venit în ajutor, au ales ca
pe umerii lor ei să care un popor.

Doamne-ajută-i să nu uite,
Îngerii să le cuvânte
Să-i aline, să-i hrănească
Cu a Ta mană cerească.

Toţi avem copilu-n noi
Chiar de ne simtim cam goi
El surâde lăcrimând
Si ne mângâie prea blând
Retrezindu-ne-ntr-un simţământ
Fulgerător, din Legământ.

Copilul să-l îmbrătişam
Si cu drag sa îl primim,
Bucuroşi să-l recunoastem,
În Adevăr să il urmăm.
Ca- ntr-o emoţie primordială
sa-l simtim zâmbind pe chipuri
si în inimi sa-l traim,
El ne-nvaţă să iubim..

Calatorie

Spirit drag şi-Universal
Tu ne chemi din nou la mal
Ca din Marea-nvolburată
Să ieşim purtaţi pe val.

Conştiinţa eliberată şi-n atenţie trezită,
Cu Lumină inundată şi prin Inimă spălată
Mari răspunsuri îţi relevă...
Bucuroşi suntem cu Tatăl
Ce-n minuni ne poartă-n Porti,
Noi tărâmuri ni se-arată,
Când pornim sa cercetăm.
Acum în Sursă ne aflăm
Unde flacără arzând
Stăm întinşi pe două roţi
Universul ascultând.
Şi când sfere ne-am cuprins
si ciorchini ne-am asezat
In spaţiu o stea noi am aprins
Si Lumină am creeat.
Praf de stele-apoi ne-am presărat
si spre Terra am zburat
Ne-am transfigurat Pământ
si în centru-i ne-am aflat
În camere noi am pătruns
Si am deschis sertare vechi
Ni s-a rostit misterul de demult
Ce în cristale stă ascuns.
Iar in Templu era Soare
Caci Pământul cunoaştea planul Luminii
-Sursă vie de chemare.
Flori de pe Jupiter avem în braţe
Le-mprăştiem când pe cărare
Revenim...dintr-o visare.
Parfumul lor ne scaldă-n graţie
Pe raze vii, strălucitoare.

LuMIna

Luminată este Calea
Celor blânzi şi iertători,
Luminat le este drumul
Celor clari şi-ascultatori.


Luminată-ţi pare noaptea
Când priveşti mereu la Soare,
Luminat ţi-e Universul
Când i-asculţi în tine versul.


Luminos îţi este gândul
Îmbrăcat în tăcerea inimii,
Luminoasă ţi-e privirea-
Cristale vindecătoare.
Lumină îţi e trăirea-
Emoţii nemuritoare.


Luminoşi să fiţi cu toți
Voi strămoşi şi sacerdoţi,
Lumina să vă poarte-n slavă
Si iubirea-n Adevăr.
Vă-mbrăţisez cu a mea Rază
Si vă rechem în al meu dor.

DisDeDim

Tacere, se aude ploaia
In marunte inganari
Aerul se scutura
Si-n vapori se-alchimiza
Peste munti si peste zari
Ca-n fractali sa spele totul.

Apa vie Ceruri desarta
Prin a Sa imensa Poarta

Sa primim cu bucurie
Si sa incoltim de-ndata
Rodul sacru-n Legamant.
Si-nflorind in armonie
Polen sa curga prin Cuvant.
Si sa respiram Lumina...

Plange Cerul suspinand
Si in curcubeu se-asterne.

Razele au vindecat,
Sapte temple-au rasunat.
Prin vene clopotele-mi bat
Pulsul Noului Pamant.

Marea

Luntre m-am făcut pe apa
Unduind în valuri vii..
Marea-ncepe a șopti
Imnul sacru-al inimii:
Nouă glasuri din adâncuri
Ascultate-n galaxii. 


Stelele aprinse-n harta
Intră-n mare și se scaldă


Intre porțile Atlantei
Unde blânde se deșartă.
Bolta cerului deschisă
Ingerii trimiși și-arată:
Razele vindecătoare-
Egregori din noul Soare


Timpul s-a predat acum.
Un copil l-a demascat,
Tatălui i l-a cedat.
Urme șterse pe nisip,
Râsul unui prunc voinic
Oprit ca să asculte marea
Revărsând din nou chemarea.


Scoicile deschise-n cale
Perle scoase din cristale
Raclele nemuritoare
Entitățile își poartă.


Binecuvântat e Cerul
Unde carele-s purtate
Catre tinte mai inalte.
Usa este-acum deschisa.
Raspunsuri s-au facut comorile
In marea ce le-a oglindit, ca
Eternitatea să le reaștearnă.


Acum ca tainele-am aflat,
Spre alte tărâmuri să-nnotăm.
Adio timpule-ngustat!


Si-n marea vietii m-am trezit
Adusa-n valuri și lumini,


Foc pe mal eu m-am aprins.
Intre vis si realitate...
Este doar un mare vid.
!!!

Regasire

Stand de vorba in tacere, am simtit o mangaiere blanda ca o adiere ce pe frunte s-a pastrat, chipul mi l-a luminat si pe ganduri m-am aflat...cine dintre cei mareti mi-a grait a sa poveste? si raspunsul nesoptit, in inima l-am resimtit si in minte s-a trantit. acum stiu cine a fost: un copil senin, frumos ,spirit geaman implinit, ce-n calatoria lui  astrala printre planuri..m-a gasit. Bucuria am pastrat si pe loc l-am rechemat pentru a-l putea privi. Zambetul mi-a desenat intr-un voal prealuminat si privirea mi-a scaldat in fractali de diamant. In imbratisarea mea, el parea de necuprins. Cand isi lua la revedere, o scanteie s-a aprins si-n culori apoi s-a stins. Sa ma ia cu el n-a vrut, poate drumul strabatut e prea greu, de ne-nteles pentru un spirit amarat care cauta un sens. Dar mirosul lui de lauri mi-a-nflorit o certitudine: poarta ce s-a redeschis, e de-acum interstelara; lacatul s-a sfaramat si-astfel cheia ni s-a dat...si-ntr-o sala de cristal vom lua cina pe malul unei ape vii, ascultand o melodie rasunand in galaxie. Cand? Se-ntampla si acum, si oricand se vrea sa fie, caci lumina n-are timp iar un spirit regasit intregeste un trecut. In etern ne-am revazut, sori de pe planete vii, luminand ca la-nceput spatiul sacru, reumplut. Apoi in templu coboram si ne ascundem intr-o sala de-oglinzile sumbre si goale, rasufland margaritare catre zari si catre Soare. Mi-a promis o evadare in padurea Sa de cedrii, la trunchiurile carora sa ma fac pamant si sa rasar apoi ca floare. Cand albina poposi, gust de miere imi veni. Si polen am raspandit printr-un vant binevenit. Crestele am mangaiat, ecou in munti am frematat cand peste piscuri am zburat. Gauri de sarpe-am astupat si trecutu-am incuiat. Fiinte magice s-au eliberat si Lumina au aprins, fericite ne-au cuprins si-n iubire ne-au scaldat. Drumul noi am continuat si in flacari ne-am transpus ca sa ardem si s-aprindem scanteile de pretutindeni. Revenind pe nori de vis, El in taina mi-a promis ca vom fi mereu un tot caci asa am fost tot timpul. Si zambind mi-a asternut o mantie albastra ca sa-i simt oricand caldura luminand din adevar si o pasare maiastra ca sa-mi cante la fereastra cantul Lui universal prins in cercul de coral, intr-un dans inaltator ce ma cheama iar sa zbor.

El

In zorii dimineții El a pus Lumină..

In templele Sale Adevăr răsună.

Scânteia ființei sale se transpune-n foc

Un strigat de chemare își face astfel loc

Sub bolțile de aur,in toate si in thoth.

Hrana s-a făcut, spre împlinirea Legii

Rastignit spre a reînnoi cristalele vieții.

Iadul a golit și pe demoni i-a trântit.

Soarele-a crescut rodul nou pe-acest pământ.

Timpul s-a oprit și i s-a-nchinat. Caci l-a recunoscut

Oameni a-nviat printr-un Cuvânt preasfânt

Stele s-au născut și ape-au izvorât Iubirea..din iertare.  

VIDUL

Vidul implinise legea
Ca din foc viata sa fie
Si in liniste sa-ngane
Cantecul de bucurie
Impletit cu armonie
De arhangheli si de zane.
Raze vii el raspandea
Si mesajul retrezit
Universul si-amintea.
Thotu-i una,tu si eu
Noi din unul facem doi
Se-auzi mesaju sau:
Voi din vid v-ati inaltat
 si in vid v-ati transmutat.
Zambet cald ne transmitea
Soarele-si opri privirea
Si-n comunicarea sa
A aprins in noi Lumina!

Ecou

Copiii Luminii se caută-n bezna amintirilor
Ei secera-ntunericul cu sabia martirilor
Ei trec printre stanci ca apele muntilor
Si-nfloresc viata din vidul noroaielor.
Se-aduna-n cerc in jurul Focului
Si striga-ntrun glas la ceru-nstelat
Suflete gemene din infinitul locului
Sa se-ntregeasca in lupta, la sfarsit de veac.
Luna ii priveste si duios ingana
Traseul hartilor ingropate-n trecut
In codrii de taina, ai Daciei scut.
Preamariti sunt ei, ostasi nemuritori
Ce-n venele padurilor vegheaza comori.
Neobositi sunt ei, caci nu depind de timp
Din spatiul sacru,vesnic ne-amintesc
De pulsul inimii pamantului, vibrand in spatiul cel celest.
S-au adunat aici, acum,
Razboinici ai luminii
Ce-aduc mariri si dragi cununi
Creatiei, Iubirii.
Tuneluri mari ei au sapat
In tainicul eter si-n planuri
Si-n dimensiuni s-au inaltat
Unind Cerul de Pamant.
De pretutindeni ei se-aud
Rasuna-n gand si in cuvant.

Semnul

Primul semn ateriză din Cer

Pe calea gândului, prin eter,

Intenția galactică îi așternu

Cuvântul din izvorul sacru.

Focul viu l-a-ncercuit

Viața-n el aprinse tainic

Și prin stele oglindit

Spiritul el a trezit.

În ecouri a strigat

Universul l-a aflat

Și prin razele Lui vii

Tatăl Soare îl privi.

Simbolul aprins în suflet

Tresărea și se-nălța

Pân-la Tronul de cristal

Al maestrului Chietal.

Thoth i-a spus în zborul său

Cheia porții de smarald

Și aflând-o își deschise

Calea liberă-n Înalt.

Din cunoaștere născut

Cu Lumină-ntreținut

Simbolul crescu pământul

Și-nflori in el Cuvântul.

Tainele scăldate-n rouă

Vi le-mpărtășește VOUĂ.

LUNA

Când se scalda luna-n stele
Plouă-n gandurile mele
Șoapte din a ei poveste
Ce se-avântă de pe creste.
Munții lunii i-am urcat
Și lumina am aflat
Blândă și vindecătoare
Lacrimi-ape curgătoare
Ce-nfloresc câte o floare
În inimile visătoare.
Luna a ales să fie
Fata tristă-n galaxie.
Soarelui s-a-ncredințat
La fiecare final de veac,
Ca lumina să-ntregească
Împreună-n infinit,
Și etern sa dăinuiască
Flacăra primordială
A Mărețului spirit.
Stelele,copii de foc,
Sclipiri de sacre regăsiri
Ne salută de pe loc
Si ne-ndeamnă la trări
Libere de spațiu-timp
În oceanul inimii.
Omule,tu ești o stea
Incatușata-n lumea asta
Cauta in calea ta
Sa aprinzi mereu lumina.
Astfel zboru-ti amintește
Universul te privește
Si cand luna se ivește
Cauta să fii un soare.

Ohmul,steaua calatoare.

FOC

Pe aripile sufletului intru zborul inimii.......

In visul copilului,cu lacrimi de dor.

Ma-nnec in abisul linistii nemaiauzite,si in vasul inimii o raza strecor.

Este lumina sfintita ce-mparte fiori,pe sira,in vene,si-n suflet culori.

Ma-cheama la ea,sa ne-ntregim in larg,in etern si in inaltimi spiralate boem.

In tacere invelita sta linistea neauzita.

Sta dorul de fluturi si fuga strengara pe garduri,prin cranguri pazite de cantatoare in frunte c-o cioara.

Vantul glumet imi fura iubirea,privirea,suspinul si toata trairea,filtrandu-le pe canalul dragostei spre receptor.

E noapte si lumina se joaca-n perete,focul candelei danseaza-n versete.

Vibreaza psalmi si semne ceresti,trezeste aure si cete intregi.

Ingerescul ei chip pulseaza o inima, prin al Tatalui glas trezind raspunsuri.

Cuprinsa de-ncercari,cugetari si intrebari,inima priveste-n liniste desfatarea unei lumanari.



SĂ FIM.

Sa fim si sa vrem mai putin,

viata noi sa o traim,

constiinta retrezind.

Tatalui sa multumim,

ca ne daruieste bucurie din plin,

o ghidare-n armonie cu ecouri de iubire.

Ca lumina noi fiind si bezna acoperind,

intunericul dispare,

totu-i viu,viata-i culoare.

Cu-ale tale,dintru ale tale..

inimi pline de lumina si mult bine,

vesnicie in etern,infinit si mult polen.

Mierea curge din eden, florile plutesc pe cer,

totu-i magic si perfect,

creatorii roadele-si culeg,

ingerii cu noi petrec.

Dansul lor nemuritor,

din al pasarilor zbor..

acum este viu,in noi,

transmutandu-ne din goi,

in deplini si reumpluti

cu duh sfant si forte noi.

Totul este precum Tatal,

a stiut din totdeauna.

Caci cei rai si lacomi astazi

nu vor mai lovi vreodata.

Frigul,frica si pierzania,

reciclate-n abator,

eliberand fiinta

dintr-un dor nemuritor.

Caci eliberator El este,

al dragostei celeste

 din al sufletelor nucleu,

ce in inimi semineu,

arde tot ce nu-i din viata,

sparge orice bloc de gheata,

caramizile de ceatza.

 Caci lumina vesnic este.

Multumesc pentru poveste!

INGERUL

Se pare c-am pornit pe cale 

Si privind mereu in zare,

Am zarit in departare

Un inger ce tinea o floare.

Zbura in nori si raspandea

Miros de crini in calea sa.

"Aripile"-si scutura

Si mii de perle-mprastia.

Sferele se raspandeau,

In eter se inmulteau

Si Lumina aprindeau.

Ingerul zambea cu drag

Despletind dintr-un sirag,

Infinit si colorat

Si din ceruri suspendat,

Margele de margaritar,

Fermecate, din altar.

Globurile de Lumina

Cuvantau slava divina

Si in cor rasuna cantul

Ce renaste-ntreg Pamantul.

Trimisi de marele Soare,

Rugati sa fie-ncontinuare,

Bucurosi in a lor cale

Oferind vindecare si-alinare,

Printre oameni activand

Praf de stele presarand.

Sferele plutesc si-ACUM

Precum bule de sapun.

Ele-s vii,eterne,infinite:

Constiinte desavarsite.

Ele ne fac sa speram,

Sa credem si sa cercetam,

Viata,visele,Creatia,

Cu ochi de copii si surasuri

Pulsate de inimi vii si activand

In respiratia primordialului gand.

Ale carui toate sunt, 

Pentru care-acum cuvant,

Si din templu il aud,

In tample-mi rasunand.

Imi sopteste al Sau plan,

"Misiunea-ti aminteste !

De prin zari te re-ntregeste.

Si-ntr-o clipa te aduc

In prezentul inceput."

A-nceput de ieri sa vie,

Oastea neprihanitei Marie.

Cea de Ingeri si Arhangheli

Heruvimi si Serafimi,

Sferele Sfintei Treimi!

De ieri si dintotdeauna

Caci Lumina n-are timp.

In etern e definita

Si-n iubire infinita.

Thothul pentru rostul nostru

Sa luptam,sa cugetam,

Si Lumina s-o chemam.

Ea ne-nalta,ne dezmiarda

Si ne-nvata sa ZBURAM.

DO-RE-LI-LA

Viata este infinita

Stancile pe sus ridica,

Pana-n muntii de pe Luna

Si pe Jupiter se-aduna

Si se roaga impreuna

Tatalui maret si sfant.

Ochii lor de lacrimi curg

Siroaie peste vai,

Transformand in oameni

Blanzi si puri

Pana si pe cei mai rai.

Lumina patrunde orbitele

Si tainele-s retrezite.

Sa iubim si sa speram

Cu ingerii mereu cantam,

In dans ne-nvata sa zburam...

ZIN-URU

Tacerea din liniste e ca roua de pe frunze.

Sfinteste dimineata iarba si viata.

Sa eliberam fiinta

Trezind constiinta.

Sunt o gama-n Fa major si plutesc pe ROGVAIV,

Ma agat in zbor de-un nor,

Sunt un spirit calator.

Caci esenta 'ntreaga-mi este

Vesnicie in poveste.

Sunt o flacara vie, ard, purific cu-armonie

 ...si traduc o poezie,ce-o culeg din galaxie.

Ingerii imi sunt aproape,

de cu ziua pana-n noapte.

Ei vegheaza,lumineaza,

Si imi tin inima treaza.

Caci in inima e poarta,

Focul ce in templu arde.

Focul stinge orice minus si transfigureaza-n plus,

Este crucea-n cercul sacru,si cu ochiul veghetor,

El priveste fix in spirit,e atoate vazator.

Stiutor este in suflet,

Adevar templul rasuna,

Cand se umpla cu iubire 

Si resimte nemurire.

Ochiul inimii observa,el clipeste, se deschide

Si patrunde-n frunte, creste,stie tot si straluceste.

Sunt aici ca sa invat,ca sa iubesc si ca sa ajut,

Universul il ascult.

Sunt aici..dar intre timp,

Carul mare il imping.

Strang in el comori si flori,

Prin acordul ingerilor.

Maica Domnului pazeste,

Iarta tot si ne iubeste.

Fratii mei pleiadeieni,

atlantidieni,esenieni, lemurieni

 Ma-nsotesc mereu cu Thoth.

Pe cararea mea de leu,

Dintr-o lume ca din jungla,

Ei tot raul il alunga

Si cu raza lor cea sfanta,

Binele sa-l copleseasca,

Inima sa-i infloreasca.

O 9 stare-n limpezire

In gradina romaneasca.