Nor chemat printr-un cuvânt.
Nori de ploi, nori de furtuni,
Nori ce retrezesc străbuni.
Nori de vise, nori de vată
Înveliți în ciocolată
În marea cerului se scaldă
și Pământului se-arată,
Alinarea își deșartă
Limpezind și răscolind
Dansul Ploii de demult.
Norii brațele-și întind
Lăsându-se purtați de vânt,
Se caută, se regăsesc,
în eter se contopesc...
Ființa lor nemuritoare,
Apa viu-vindecătoare,
Entitățile își poartă.
Au ales să se consume
și să pice pe pământ,
Dintr-un dor nemuritor
Norii cad în al lor zbor
Pentru-a săruta Cuvântul.
Nori de dor, nori de tristețe
Ce străbat piscuri semețe...
Nori de drag, nori de chemare
Ce se-avântă peste mare.
Nori de lumină și iubire
Își deșartă a lor trăire
Peste chipuri întristate,
peste dune de nisip,
peste apele secate,
Peste toate câte-un „pic”.
Din Lacrima Cerului
Ei plouă cu-adevăr,
Din planuri înalte,
din Soare și din zări,
Norii veșnic călători....
